Gara de Nord. Nici n-am coborât bine pe peron că mă sună fostul meu coleg. Mă așteaptă în afara gării. Mi-a adus ceea ce aveam nevoie ca de aer. Mă târâi greu cu chinezăria aia imensă pe care n-am dat decât 25 de lei și ajung, în sfârșit, în afara gării. E acolo. Îmi înmânează minunea. Nouă, strălucitoare, însoțită de o hârțoagă oficială. O pun bine în bagajul de mână și sper să nu uit unde. Nici nu mai știu ce mai am și unde în cele două bagaje după două zile în care am executat aproape un milion de permutări.
Black & White 