Un apel telefonic, la ceas de seară. Nici scurt, nici foarte lung. Cu totul și cu totul neașteptat. O voce foarte plăcută. Un ton familiar deși o voce complet necunoscută.
În urmă cu câteva zile spuneam că n-am nicio veste de la ea. Că întârzie dar că sunt înarmată cu încredere și cu foarte multă răbdare. Că știu că va sosi.
Da. Când nu mai așteptam decât, așa, în virtutea inerției, când părea că e prea ocupată să treacă și pe la mine, a venit. Într-o seară de martie, Speranța mi-a zâmbit. Avea un zâmbet sincer, cuceritor. În prima clipă m-am gândit că a greșit ușa dar nu era așa. Îmi cunoștea numele. Astfel că, mai întâi, m-am bucurat. Și imediat m-am îngrijorat. Poate că, puțin, chiar m-am speriat. Apoi, din nou m-am bucurat și iar m-am ingrijorat. Și tot așa. Cred că făceam fețe-fețe…și mi-a părut bine că nu mă putea privi nimeni. Nu știu ce culori aveam, nici nu vreau să știu. Nu-i deloc simplu când Speranța zâmbește după foarte mult timp.
A putea să te bucuri de zâmbetul Speranței e un exercițiu care se reînvață cu greu. Cu cât perioada de așteptare e mai îndelungată, cu atât mai dificilă este reînvățarea.
În viață, e important să nu disperăm niciodată. Zâmbetul senin și calm al Speranței va înlătura până și cea mai cruntă deznădejde. Nu e greșeală mai mare ca aceea de a uita să sperăm.
..
Black & White 
Buna! Imi pare asa de rau ca nu ti-am mai scris 😦 nu am timp de nimic… sunt stresata, obosita, panicata 😦 Esti bine??? Te pup, o zi minunata sa ai!
Nu-i nimic, pui drag. Stiu ca ai altele pe cap. Nu-s nici eu mai prejos. Sunt asa cum se intelege din postarea asta 🙂 Multumesc. La fel!
ti-ai schimbat si blogul, observ 😕 noroc cu fb asta :))) te pup, ai grija de tine! si nu te uit, oricat timp ar trece
Știu că știi că mă bucur mult! Ți-a zâmbit și o va mai face. Mii de îmbrățișări! 🙂
Elly, orice ţi-a spus vocea de la telefon, eu îţi urez să fie semn de un nou început. Mult succes!
Și mie mi-a zâmbit 🙂 . Sper doar să nu fie un rânjet …
Cred ca va poposi la tine.Tu vei fi o gazda buna si te descurci nu?Te pup si numai bine!
Am citit deunăzi un articol, cum că speranţa ucide concretul, că omul dacă nu ar mai spera atât, ar fi pus în situaţia de a se lupta cu verdictele, că aşa ar înceta să mai viseze şi ar fii ancoraţi mai bine în real. Probabil ar fi tristeţe mai multă, am concluzionat eu. Îţi doresc să te fi găsit concretul unei speranţe! Bat câmpii, Elly! Mult noroc în tot ce faci!
e asa de frumos cand primim o raza de speranta…. totul pare posibil. sa iti fie bine si speranta sa te duca departe!