Era pentru prima dată în viața mea, când, cu mare surpriză, constatam că albul e de fapt negru. Asta după ce, vreme îndelungată pentru o copilă de vreo zece ani cât aveam pe-atunci, fusesem absolut convinsă că e alb. Încă nu aveam atâta expertiză în nuanțe, ca să înțeleg că urechile-mi puteau fi ușor înșelate. Ochii mei n-avuseseră de-a face cu chestiunea respectivă. Ei nu m-ar fi păcălit nicio clipă.
Am citit azi o știre. Nu una bună, căci se pare că nu de așa ceva sunt atrasă. Natalie Cole, o voce minunată a R&B-lui american și o frumusețe de abanos specială, nu mai este. Avea doar 65 de ani.
M-a răscolit vestea și mi-a amintit cum, fetiță fiind, ascultam la radio piese cântate de tatăl ei, celebrul Nat King Cole. Mă fascina un cântec: “Quizás, quizás, quizás“, un cover fantastic de frumos după piesa cu același nume a unui trio latin numit Trio Los Panchos. Dar asta aveam să aflu cu muuult, mult mai tîrziu.
Pe atunci credeam, cu convingere, că ascult un solist alb, care cântă, cu un fermecător accent american și cu o voce precum catifeaua, o piesă în limba spaniolă.
Mult timp după ce Nat King Cole nu mai reprezenta pentru mine un misterios „alb” cu voce de catifea, am descoperit-o și pe Natalie.
Tată și fiică – Unforgettable.
Black & White 
un an nou frumos si cu realizari multe!
Multumesc, Cami, draga! La fel! 🙂
Credeam că sunt singurul căruia i-a atras atenția această veste cumplită.
Sigur, Natalie nu avea tot atâta succes dacă nu era fiica tatăluie său, dar nu-i vina ei.
Și așteptările melomanilor erau cu atât mai mari.
E adevarat, nu suntem prea multi. Insa eu mi-am amintit ceea ce a reprezentat pentru mine Nat King Cole si am dorit sa povestesc, fiind o foarte frumoasa amintire. Cu siguranta, fiica lui mi-a atras atentia fiind, asa cum bine spui, “fiica tatalui sau”. Ai dreptate intrutotul. Multumesc pentru oprirea pe blog!
Inceputul anului a adus vesti nu tocmai bune. George Alexandru s-a dus mult prea repede, Natalie la fel, unul din Mash, și un cantaret francez. Cumva, simt ca vor mai fi vesti rele. Anul trecut, fix de 1 ianuarie murea un prieten drag, la doar 45 de ani. Dumnezeu sa-i odihneasca.
Da. Si despre George Alexandru as fi vrut sa amintesc ceva, caci mi-a placut ca actor. Mi-l amintesc perfect din “E pericoloso sporgersi” al lui Nae Caranfil, intr-un rol care inclin sa cred ca a fost scris special pentru el, venindu-i ca o manusa. Rol jucat impecabil. Am vrut sa amintesc, cum spun, dar mi s-a parut prea mult, paream un aducator doar de vesti rele…
Sa se odihneasca in pace!
Stingerea e… inevitabila, rasaritul nu mai e acelasi insa avem amintirile. Pe sufletul meu: https://www.youtube.com/watch?v=gYB0CgauCIs Mi-a fost drag atat tatal cat si fiica, minunati impreuna. Am auzit vestile, si cea mentionata de Adriana… Sa le fie tarana usoara.
Adevarat, Mihaela. Multumesc pentru video. Superb dans, pe muzica interpretata inegalabil de vocea de catifea a lui Nat King Cole. Stii ca in epoca mai era supranumit chiar asa? The Velvet Voice 🙂 Nu doar eu, copil fiind, aveam aceasta impresie. Dar am aflat asta abia acum, dupa ce am scris articolul.
Sa le fie odihna linistita!
Elly, știam și m-am necăjit… Îmi placeau vocea și ei ochii verzi pe tenul închis…O femeie fascinantă, care a cântat într-un duet peste timp, foarte bine aranjat, alături de marele Nat King Cole, o voce caldă și unică.
Mirela, m-a intristat mult disparitia sa. Avea ochi fascinanti, asta m-a frapat si pe mine intotdeauna. Am privit-o zilele acestea in fotografii din ultima perioada si m-a durut cat a afectat-o boala si cum i-a rapit acea frumusete speciala, de abanos, cum am scris. Multumesc pentru comment, Mirela! Ca mare iubitoare de muzica, mi-ai inteles atat de bine gandurile din articol. Articolul reprezinta, de fapt, o dulce si tandra amintire din copilaria mea. Pe vremea cand inca mai ascultam radio. Ori, mai bine-zis, pe cand radioul insemna ceva, un mijloc simplu si eficient care propaga cultura.
La mulți ani, dragă Elly! Sănătate și multe bucurii! Să-ți fie bine în toate. 🙂
M-a întristat vestea morții acestei cântărețe cu voce deosebită…. Așa e viața, cu provocările ei…
Multumesc! La multi ani, draga Alex si tot ce-i bun sa ti se intample in Noul An si mereu!
Adevarat, asta-i viata. Imprevizibila…
Stiu. Am ramas repetenta si mi-e rusine 😦 Cred ca intelegi ceea ce vreau sa spun. Sper sa ma revansez curand. Pupici Sarei 🙂