Nu e cool

drapelul nigerian

Am scris ieri (îmi pare că deja a trecut o veșnicie) despre o poveste românească, extrem de tristă.

Poveste petrecută în unul dintre sistemele românești. Cum spuneam în răspunsul la un comentariu, în domeniul protecției copilului, ce se face, se face timid, cu teama de a nu se pierde scaunele călduțe, avantajele.

Am scris articolul, curioasă fiind câte persoane sunt interesate (nu la modul voyeuristic) de o astfel de tragedie. Nu m-am înșelat, extrem de puține. A fost o reconfirmare a faptului că dacă un subiect nu aduce like-uri pe facebook și nici nu poate fi speculat politic, la ce bun să ne identificăm cu el? Nu ne e util, cu alte cuvinte. Pentru ce utilitatea?!? Pentru nimic în mod special ori poate pentru felul cum am vrea să ne vadă ceilalți.

E fain să o ardem umanist când toți ochii sunt îndreptați spre o chestie, cum a fost nenorocirea de la Colectiv sau atentatul din Paris. Ceea ce s-a întâmplat la Colectiv a profitat unora care aveau nevoie de masă de manevră. Ceea ce s-a întâmplat la Paris, din nou a fost ceva care dădea bine în CV-ul de facebook, parce que la France, est la France et Paris, sera toujour Paris. Încă de pe vremea lui Caragiale.

N-am văzut pe nimeni revoltat că au existat (și există!!) atentate în multe colțuri de lume și care cumulează în jur de 33.000 (!!!) de victime doar în cursul lui 2015. Nimeni n-a arborat drapelele respectivelor țări la profil. Sunt foarte multe atentate teroriste în Nigeria, de exemplu. Ținând tot de islamism. Sunt ca și invizibile. Ori poate că drapelul nigerian e cam lipsit de fantezie. Doar niște verde cu alb, acolo. Nu e cool. Drept e că nici Nigeria nu e cool cum e Parisul.

În încheiere, despre altceva ce-am văzut pe măria-sa facebook. O chestie, că nu-i pot spune astfel. Pe un profil, mare tevatură mare, legată, la prima vedere, de respect. Ceva absolut derizoriu în raport cu uimirile mele de mai sus. Pornind și de la un soi de fals.

Despre ce este vorba, mai exact? O postare/stare, cu câteva vorbe și o imagine. Chipurile din metroul bucureștean, unde niște duduci, pierdute prin hățișurile facebookului pe mobil, nu vedeau că lângă ele era o persoană cu un copil micuț în brațe. Mda, că uitasem. Acolo, în subsolul imaginii, o solicitare/milogeală facebookistă pentru like-uri și distribuiri, în termeni cât se poate de sforăitori.

Deloc surprinzător și specific, turma a fost mare, aproape de o mie de capete. Numai că Google e deștept, mai deștept decât foarte mulți dintre noi. Imaginea aia era și acum un an pe niște site-uri rusești (ca ăsta, de fapt chiar pe el).  Parcă despre respect spuneam că era vorba, nu-i așa???

Toate astea sunt lucruri care mie îmi spun foarte multe despre oportunism, fanfaronadă, ipocrizie și altele, că-i mare familia. Parcă prea mare și trăiește toată în România.

 

 

Advertisements

13 comments

  1. Tot ce stiu e ca articolul tau m-a influentat sa-mi fac cont si pe vkontakte nu numai pe Facebook. (Ca are poze misto.)

  2. Am tot citit critici ca aceasta; de ce nu se scrie si despre altii… si – repet si aici – nu cred ca e o critica obiectiva pentru ca cele mai multe state despre care multi afirma ca nu se scrie (desi se scrie/s-a scris la timpul potrivit) 🙂 sunt in razboi civil, sau intre ele, de multi ani…
    Se scrie mai mult despre atentate precum cel de la Paris pentru ca Franta nu e (nu era) in stare de razboi, spre deosebire de celelalte state, unde e razboi de ani si ani – in timp de razboi atentatele sunt regula – cetatenii se asteapta la asa ceva in orice clipa; in timp de pace atentatul socheaza…

    1. Diana, nu ma refer la pozitii oficiale sau cat de cat, adica la presa, unde, da, apar cand si cand articole despre. Ma refer strict la ceea ce se petrece pe FB. Cred ca foarte curand vor incepe sa apara studii despre paranoia FB-ului. Articole ca asta al meu, sunt doar picaturi in ocean. Pana ce oamenii vor constientiza cat de mult i-a afectat acest facebook (si nu in bine)…va mai trece. Natura umana accepta greu realitati, adevaruri.
      Multumesc pentru comment.

  3. Ma crezi ca si eu am adunat multa frustrari din toate partile,normal ca e usor sa te folosesti de masa,din pacate cei ca ei gloabele,imi hotarasc mie viitorul.Asta nu e cool deloc

    1. In astfel de postari imi exprim parerile. Pot fi sau nu pe placul celor ce mai trec pe aici, imi asum riscul cand public. Din pacate Fb-ul a devenit mijloc de manipulare in masa. Asta ma intristeaza si ma ingrijoreaza. Merci, Ella.

  4. S-a exagerat cu atașarea căsuței negre la profil, ori al steagurilor diferitelor țări, depinde în ce tabără s-a aflat fiecare. Pentru că NU, nu suntem nici Charlie, nici Paris și nici Siria! Suntem, fiecare, cel din profilul contului.

    1. …dar când cea mai bună prietenă ți-e la Paris și câteva rude apropiate locuiesc în Bruxelles simți o strângere de inimă și ți-e frică mai ales pentru ei. Nimic alceva nu mă influențează, dar mă cunoști deja și știi asta. Să ai sărbători liniștite acasă, departe de agitație, în liniște și pace, dragă Elly! Asta le doresc tuturor!

      1. Desigur ca s-a exagerat, Mirela draga. Multi dintre noi avem rude, chiar foarte apropiate, in diverse colturi de lume. Unii chiar in inima Parisului, ca mine. M-am ingrijorat in sufletul meu. A fost de ajuns, altceva oricum n-ar fi ajutat cu nimic.
        Multumesc de urare! La fel iti doresc si eu! 🙂

  5. Draga mea, ai perfectă dreptate, avem așa un stil… de las că merge oricum.
    Nu se vorbește despre acest subiect și iacă-tă cum e la noi, cum au rămas de fapt adopțiile. Parcă statul mai bine-i ține pe copiii ăia in cusca propriu sau impropriu, daca nu pe toti măcar un sfert. In loc să simplifice procedurile, să-si atraga voluntari…
    Ia încearca sa faci voluntariat cu copiii instutionalizati. Eu am incercat. Ei bine, ajungi… cu pile să ii AJUTI GRATIS pe copii.
    Asa cum spui, au scaune călduțe.
    Iar daca-mi spune mie cineva că nu se face voluntariat decat @organizat ca sa nu puna copiii in pericol sa-mi dea statistici, un exemplu măcar in care un voluntar ar fi făcut ceva gresit.
    Lafel e si in spitale! Desi lumea nu stie.In cluj de exemplu nu intri sa faci voluntariat in spital căci au impresia ca te duci acolo ca sa vânezi posturi.
    Sa fim serioși, absolut nimic nu s-a schimbat. Cu ce mă încălzeste pe mine c-au schimbat guvernul? Niciodata nu mi-a placut Ponta dar sa nu aiba careva impresia ca au făcut din rahat bici. Administratia locala tot aia e si tot la mana lor suntem si sunt cei care au facut asazise… schimbari.

    1. “Binele” asta cu adopiile ni l-a copt baroneasa Nicholson. Asa a ajuns statul roman mai catolic decat Papa, cum se zice incat adoptiile au devenit aproape imposibile. Adevarul e ca statul, autoritatile sunt atat de sperioase si mereu atente sa nu supere Occidentul, cumva, incat ar face orice prostie. Nu conteaza ca poporului nu-i folosesc acele prostii. Iar in ceea ce priveste protectia copilului, cand se inatmpla cate ceva tragic, intra automat in functiune un fel de omerta.
      Te cred si cu spitalele, cam stiu, asa, aproximativ, ce lume se invarte si pe acolo. Stiu cum se fura materialele sanitare si bolnavii sunt apoi pusi sa-si plateasca tratamentele, macar partial.
      Hapi, nici macar nu au avut de gand sa schimbe ceva prin demisia guvernului. Doar cei, asa-zisi din strada, au avut iluzia asta, intretinuta de cei interesati o vreme. Totul e la fel. Cu alti oameni de fatada. Daca spuneam asta cuiva dintre cei cuprinsi de febra schimbarii si manipulati in zilele acelea de nebunie, cred ca mi-as fi luat si una-doua pe cocoasa. De-aia am tacut, mi-am impus tacerea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s