Nu doar românii zboară cu Wizz

avion Wizz Air

N-am mai scris nimic de mai bine de o luna… Poate sa pară ciudat. Nu este și cândva poate că am să pot să explic mai pe larg.

Revin la povestea mea. Cu continuarea mai mult decât necesară. Am rămas la numărul de striptease. Puțin mai lipsea să pozez în Playboy căci până și setul de agrafe din păr trebuie să-l dau jos. Cumințică, mă îmbrac la loc și merg alături, să mi se verifice pașaportul. Drumul către zona de îmbarcare îl fac parcă temătoare să nu greșesc. E bine, ajung unde trebuie și cumpăr un pachet de biscuiți de la un automat. Uit instantaneu cât costă, poate fiindcă prețul e foarte pipărat.

E ceva timp până la ora plecării așa că ronțăi biscuiții privind cu discreție la oamenii din jur. Recunosc o persoană care nu am idee ce-ar putea căuta acolo unde merg eu. Poate doar într-o vizită… Apoi regăsesc și pe cei doi din autobuz, cei cu problema cardului nevalidat. În rest, oameni complet necunoscuți: mulți tineri, câțiva bătrâni, familii cu copii destul de mici după ei, copii care n-au deloc stare. Întregesc peisajul tatuați, drogați… Cei de lângă mine își povestesc aventurile anterioare. Unul vorbește chiar despre Armata Salvării…nu credeam că mai există. Cum nu credeam că unii au curajul ori poate inconștiența să plece în necunoscut fără niciun plan. Nu mă sperii, doar ciulesc urechile. Sunt numai urechi, e posibil să aflu diverse fără să întreb nimic pe nimeni. Curios, sunt și destui inși de alte naționalități: spanioli, olandezi și poate și altii… Nu doar românii zboară cu Wizz.

Se apropie ora îmbarcării și personalul care ar trebui să ne îndrume e încă absent. De-abia la ora plecării apar și ei, cam fără chef. Or fi plictisiți și aproape că îi înțeleg. Până ne verifică biletele, până ne înghesuie pe toți în spațiul care pare infinit, trece timp. Avionul Wizz e imens. Mă gândesc, când intru, că rămâne gol. Nici gând! Se umple aproape complet, adică poate 2 sau 3 locuri rămân neocupate. Decolăm cu vreo 25 de minute mai târziu față de orar, asta după ce ne învârtim pe pistă minute bune.

Sunt(em) în aer. N-am emoții, n-am teamă. Mă simt ca-ntr-un uriaș autobuz. Câte trei pe rând pe stânga, trei pe dreapta…impresia e una de film de razboi, cu soldați multiplicați pe computer. Stranie. Stewarzii își fac datoria deși nu știu cine înțelege ce îngaimă ei acolo, pe o limbă ce nu pare nici engleză, nici nimic.

Zborul e lin… Nu visez la nimic special. Nu vreau să mă gândesc la nimic. Glasurile în șoaptă din jur și vocile stewarzilor mă ajută să pierd rapid legătura cu cei din jur după doar vreo 15 minute…

 

Advertisements

10 comments

  1. Pai Elly, data viitoare sa stii sa-ti iei in bagaj si ceva mancare. Atata timp cat mancarea nu e lichida ti se permite s-o ei cu tine in avion, o placinta, un burger.
    In sala de asteptare se consuma multe povesti daca ai urechi sa le auzi.
    Si totusi incotro?

    1. 🙂 Vine si lamurirea. Din pacate n-am avut timp sa scriu mai repede ce si cum. Stiu ca o fac cu mare intarziere dar e bine si asa. N-am mai avut loc si de mancare. Bagajul era atat de greu ca mancarea a fost ultimul lucru la care sa ma mai gandesc. Nu-mi era foame dar cred ca am luat biscutii asa, doar ca sa iau ceva. Mai mult ca sa vad cum functioneaza automatul aeroportului 🙂 Da, o multime de povesti si imi pare rau ca despre multe chestii nu aveam habar, ascultam pentru prima data asa ceva si se cam amestecau informatiile. Acum cred ca le-as auzi cu alte urechi 🙂
      Te pup! 🙂

  2. Mă bucur că ne povestești prin ce ai trecut. Am simțit o mare frustrare când ai dispărut brusc din blogosferă. iar acum sunt foarte mulțumită că ai revenit. Abia aștept continuarea povestirii.

    Să ai o săptămână frumoasă și ușoară, Elly !

  3. Bine ai revenit….. asta nu înseamna ca eu am fost la zi cu lectiile…….:)
    Eu nu zbor cu Wizz, ma tem de avioanele lor! De ce? Habar nu am….
    pupici Elly, îmi era dor de tine! >:d<

  4. Chiar şi câteva rânduri de veşti sunt mai bine decât lipsa lor :).
    Numai bine, Elly! Să ai parte de lucruri bune şi să fii sănătoasă acolo unde eşti, oriunde ar fi acest loc!

  5. Bine ai revenit! Sper că eşti bine acolo unde ai ajuns. Nu ştiu unde, dar dacă-i o taină mare, asta e. Cred că ai plecat ca să lucrezi undeva. Ai început, eşti mulţumită?
    Ceea ce povesteşti s-a întâmplat hăt, demult. De atunci multe vijelii au trecut peste noi. Era interesant să ne spui cum e privită acolo perspectiva războiului în care se pare că ne târăsc Putin şi NATO. Eram curios să aflu ce se întâmplă cu tine acum.

  6. Ti-am simtit lipsa si numai pe aici!Imi dau seama ai tai ,pentru care erai ca cenusareasa.Sunt convinsa ca vei fi bine.Esti prea calculata sa faci ceva la intamplare.Asteptam cu torii continuarea povestirii.Numai bine!

  7. Sper ca esti bine, Elly! Ma bucur sa aflam ceva vesti de la tine, chiar si despre experienta din aeroport. Nu am zburat inca cu avionul, dar cred ca mi-ar placea. Nu stiu de ce, doar am ceva temeri de inaltime :))

    Tot binele din lume, Elly! Te pupam :*

  8. Te salut în primul rând, cu drag şi aceeaşi bucurie. Deşi bănuiesc că deja ai scris pe unde te afli, eu cotrobăiesc prin articolele care îmi apar în faţă şi deja regăsesc aceeaşi discretă şi talentată fată. Dacă l-aş convinge pe Mihai să privească avionul ca pe un mare autobuz, ar fi minunat. Te pup, mă îndrept spre celelalte articole ale tale. Succes.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s