Greu s-a născut, trecând prin toate chinurile facerii. Nu am să înțeleg niciodată de ce am ales să-l am, îmi zisesem de mai multe ori că nici măcar nu-mi place WP, că nu mi se potrivește. Asta încă de când avusesem câteva întâlniri ceva mai mult decât meteorice acum vreo doi ani și nu fuseseră unele prea reușite. În fine, poate că era de înțeles, acolo nu mă simțeam prea confortabil, nefiind la mine acasă ci sub un acoperiș împreună cu mulți alții. Un fel de odăiță, într-un fel de chirie, într-o locuință comună. Acum întâlnirile mele cu WP se petrec într-o garsonieră modest mobilată dar măcar e a mea. Într-un anume fel, faptul că îmi aparține mai atenuează din senzația de inadecvare.
De ce Black & White? Pentru că deocamdată așa simt că e potrivit. Și pentru că ador fotografia B&W. Pe FB există un grup unde vechi fotografii sunt colorate de către pasionații de photoshopeală. Ies lucrări frumoase dar parcă, parcă ceva mă intrigă atunci când văd culoare unde nu era. Par a fi o iluzie. De fapt chiar sunt. Dispare concentrarea pe esență pe care o oferă imaginile în doar alb și negru.
De ce Black & White? Pentru ca albul e alb și negrul e negru indiferent cum ar fi privite. Pentru că înseamnă simplitate, ceva pe care te poți baza.
Si poate că e Black & White pentru că viața e o înșiruire infinită de imagini, ca acelea fotografice. Între alb și negru sunt milioane de tonuri de gri. Gri colorat. Așa cum milioane de povești de viață, ale mele, ale tale, ale celorlalți…se află între zâmbet și lacrimă. Povești cu tristeți și doar uneori cu bucurii.
M-am bucurat că făcătorii de teme free de la WP s-au gândit la unele doar în alb și negru. Îmi par mai elegante însă, din cele câteva, cu greu am găsit una care să se suprapună peste ideea mea. Am spart, totuși, eventuala monotonie a celor două nonculori cu o pată de culoare reprezentată de cei doi trandafiri bordo. Atât. Nu a fost foarte dificil. Mai greu a fost să bunghesc setările și toate facilitățile și încă descopăr. Trebuie să mărturisesc că mi-am cam prins urechile. A insera o fotografie într-o postare pe WP e o adevărată aventură, e ciudat și mi-am reamintit prin câte chinuri se trece în comparație cu Blogger unde postarea de imagini e cea mai simplă acțiune. Clar platforma Blogger e foarte versatilă. Niciodată nu voi gândi altfel. Însă mi-am zis că trebuie să încerc și experiența WP pe cont propriu. Rămâne de văzut ce va ieși. Poate nimic.
Black & White 
Să-ţi fie bună şederea şi aici, Elly!
Într-adevăr, e frumoasă şi curată, odihnitoare tema aleasă. Dă-i câteva luni (mai mult de 2-3), şi o să vezi de ce wp.
Multumesc, Iustina. 🙂
Sunt si eu curioasa, e, deocamdata, un fel de experiment.
Draga mea, eu pe tine te văd în albastru orice-ai face…Cu trandafirul acela care te reprezintă, cu ochii tăi azurii și grădina ta doldora de culoare. Dar dacă așa simți, firește că aici vei fi ca peștele în apă. Eu nu-mi schimb (încă) acasa virtuală. Dacă o voi face, trec pe blog de autor, exclusiv cu postări de specialitate și artă, Asta-i ordinea zilei, Elly, iar tu ai înțeles bine: people change! (Am observat că lumea trage către WP, o platformă pe care și eu am ales-o, chiar dacă am domeniu privat.)
Succes și o viață plină și frumoasă! 🙂
E o schimbare cumva necesara. Nu am schimbat de fapt nimic, blogul de pe blogspot ramane si el. Voi avea doua casute. Doua mici garsoniere. 🙂
Am schimbat platforma doar pentru ca doream si aceasta experienta, asa, pe cont propriu. Mai scrisesem de WP dar nu eram la mine acasa, cum spuneam si in articol. Dar WP chiar e mai greoaie, nu-mi schimb parerea, sper insa sa fie mai buna in alte privinte.
Multumesc din suflet pentru urare, Mirela! 🙂
sa fie experimentul de bun augur si sa devina obicei! imi place alb negru. pe WP te pot urmari mai usor si mai constat. asa ca eu ma bucur 🙂
Sper si eu 🙂
Partea cu obiceiul ramane de vazut cat va fi. Si va fi atat cat imi va permite timpul.
Iti multumesc! 🙂
Bravo,acu te pot citi si eu mai des 🙂
Multumesc, Irina! Probabil nu voi scrie eu prea des. Atat cat va fi 🙂
Stai linistita,ca nici eu nu mai scriu des :D.Atat cat va fi 🙂
Ca să poți spune că a reușit sau nu, un experiment trebuie să fie dus până la capăt. Du-l, merită !
Multumesc mult pentru incurajare, draga Zina. Sper sa pot, sper sa merite. 🙂
Hei, îți salut trecerea! Știu exact ce simți, am umblat în papucii tăi, dar răbdarea de-a nu da înapoi mi-a fost pe deplin recompensată. Cât am înjurat WP-ul și ce SF mi s-a părut, vai, vai! Acum nu l-aș schimb cu nimic. Obișnuința-i a doua natură, știi tu. Te familiarizezi și garantat îți va plăcea. Amenajarea garsonierei tale e și pe gustul meu!
Au fost ceva mai grele primele doua zile. Deja m-am obisnuit, ma adaptez foarte repede. N-am ajuns sa-l insult, eu mai scrisesem pe WP candva, cum spuneam in text. Pe un fel de site comun. Am sa merg in paralel pe ambele platforme, cat voi putea.
Multumesc mult pentru apreciere, Irealia! Ma bucur mult 🙂
Felicitari pentru noua casuta, Elly! Imi place atat de mult! Este o diferenta de la cer la pamant intre cele doua bloguri! Si da, am senzatia ca Black & White ti se potriveste de minune.
Multumesc, Vienela! Este diferenta ca aspect, stiu, desi il iubesc si pe cel de pe blogspot fiindca tot copilul meu este si inca unul ceva mai oropsit pentru că nu i-am găsit o tema aspectuoasa si functionala simultan. Nici aici n-a fost usor, a trebuit sa pregatesc o imagine potrivita pentru header. Cred ca cel mai usor a fost sa-i gasesc numele care presupun ca dormita undeva, in subconstient. 🙂
Bine ai venit în clubul bloggerilor pe wordpress!
Multumesc mult, Penelopa! 🙂
Wow, foarte frumoasa casuta ta!!
Felicitari pentru mutare. Ti se potriveste. Este eleganta si rafinata.
E aproape ceea ce mi-am dorit. Mai are un mic defect insa nu s-a putut mai mult. 🙂
Nu e o mutare, e doar inca un blog. Voi vedea, in timp, ce voi face exact. Deocamdata incerc sa scriu pe ambele. Poate ca mai rar, dar incerc.
Multumesc mult, Dana! 🙂
Încă nu-i nici asta a ta, că-i închiriată. A ta va fi când vei avea domeniu propriu. Cum să zic, casă de piatră! 🙂 Și dacă ai nevoie de ajutor la cărat de mobilă & co, ridică două degete. 🙂
Sa stii ca stiu ca nu e chiar a mea. Inchiriata insa e un fel de-a spune caci nu platim nimic cei care avem blog gratis. 🙂
Domeniu propriu voi avea cand voi putea sa-l platesc dar si daca va merita. Deocamdata nu ma dau banii afara din casa si eu nu am blog comercial. E doar o pasiune. Am crezut ca se observa.
Pe blogul celalalt am de la tine emoticoane la comentarii. Am gasit la Dana Lalici indicii 🙂 Cu ocazia asta iti multumesc.
Si pentru urare iti multumesc. Am retinut si invitatia. Cred insa ca in text m-am cam alintat. Am facut totul singura si pe blogspot si aici si cred ca ma voi descurca si pe mai departe. 🙂
Obisnuita fiind cu celalalt blog al tau, parca aici nu te recunosc, nu ma simt confortabil sa te vad pe o alta platforma, sub alte culori. E eleganta noua casuta si probabil ca si wp are multe de oferit, dar inca nu m-am obisnuit. Stilul ramane inconfundabil, asa ca oricare ar fi alegerea ta, o sa te citesc ca si pana acum, cu mare drag.
Sa zicem ca e o alta latura a mea, cea goth 🙂
Te cred, in primele zile mie insami mi s-a parut ca intru intr-o casa straina :)) Dar te vei obisnui.
E o experienta pe care mi-o doream. Sper sa fie o experienta cat de cat reusita. Daca deja consideri ca am un stil propriu…am sa iau asta ca pe un compliment. Unul grozav de frumos. Iti multumesc mult, Tina! 🙂
Sa inteleg ca renunti la celalalt blog, sau il vei transfera aici pe wp? Sa ctualizez in blogroll adresa asta noua?
Oricum, oricare ar fi alegerea ta, sa fie intr-un ceas bun! Desi sunt adepta culorilor, trebuie sa recunosc ca tema ta arata foarte fain si elegant in alb-negru. Cu WP nu-s prietena deloc, l-am incercat si eu la inceputuri dar am renuntat in favoarea blogspotului si fara vreo dorinta de intoarcere :)). Bafta multa Elly! Pupici!
Nu, Larisa, nu renunt la blogul de pe blogspot. Voi publica alternativ pe ambele. Am o comunitate in jurul meu la care tin, pe care o iubesc. Din pacate nu prea reusesc sa am timp decat pentru postari in ultima vreme. Iata cand reusesc sa raspund comentariilor 😦
Deci poti pastra linkul in blogroll. Sau il poti schimba cu acesta. Care iti place tie mai mult 🙂
Eu sunt pentru foarte multa simplitate. Si pe celalalt am ales sa am ceva extrem de simplu: alb, gri si rosu.
Ne-am mai imprietenit, vad ca merge deja mai bine. Primele doua zile au fost mai dificile 🙂
Multumesc mult, draga mea!
De ceva vreme am încercat şi eu să îmi fac o altă căsuţă, ba chiar am făcut un blog şi pentru o prietenă dragă, şi desi acum am găsit facilităţile Wp, inserarea de fotografii nu imi mai pare grea şi ar mai fi, cred că voi renunta inainte de a incepe. Căsuta ta de aici e perfectă, in schimb, şi te reprezintă foarte bine. Oriunde ai fi, te voi citi cu drag. Cu mare drag. După sondaje de opinie şi frământări nefireşti acum stiu că pe blogspot …e simplu şi e acasă. Pentru ceilalţi, părerea mea despre asta pare nefondată. Succes, Elly!
Acum mai multe zile am gasit la o notificare pe FB ceva ce mi s-a parut ca era despre un nou blog al tau dar fiind pe fuga n-am ajuns sa vad despre ce este vorba. N-am avut timp de mai nimic in ultima vreme si curand vei intelege de ce.
Ma bucur ca tuturor vi se pare ca mica mea garsoniera e frumoasa. Asa am si dorit-o. Ceva special. Candva am dorit sa fac design…dar n-am mai ajuns, cred ca n-a fost sa fie.
Ai mare dreptate: pe blogspot e simplu, e o platforma cu o interfata prietenoasa, foarte facil de lucrat cu ea. Multumesc, draga mea! 🙂
Nu pot să mă gândesc decât la un singur lucru – că love nu mai e atât de blind…. că poate motivele creării sale au început să dispară, să se estompeze puţin în timp…lăsând astfel locul unei noi regăsiri… o serenă şi contemplativă poziţionare între alb şi negru, între Alfa şi Omega, între fericire şi tristeţe… între lăcrimă şi zâmbet…
Rezonez atât de bine cu întregul concept, tocmai pentru că la rândul meu sunt mereu la una dintre extreme, niciodată la mijloc. Mă bucur că ai ales un asemenea drum, chiar dacă ştiu că tu ai făcut-o pentru gri, nu neapărat pentru alb şi negru. 🙂 Tu poţi fi griul, lucru pentru care deseori te invidiez. Răbdarea ta, cumpătarea, modestia şi cumsecădenia te fac o eternă gri, capabilă să îndure multe din ambele sensuri. Dar măcar, cu ocazia asta, mi-ai dat voie să ‘mă joc’ înăuntrul Universului tău, asumându-mi fie alb, fie negru, în funcţie de stare şi articol. Ceea ce mi se pare excelent!
Bun venit în lumea extremelor mele, făptură albastră care te-ai transformat în gri…
Din pacate…nu. Dar tu poti sa te gandesti la ce doresti, cum doresti. Ai libertate deplina 🙂
Vei intelege curand de ce aceasta noua incercare. E o etapa diferita…
Cu a doua parte a comentariului tau sunt insa perfect de acord. Gri colorat. Acela este gri-ul care ma reprezinta si ma incanta ca ai sesizat aceasta nuanta, ca sa fac si eu un joc de cuvinte și sensuri. Nu stiu daca sunt de invidiat…mie imi pare ca mai deloc 😦
Multumesc!