Ray Davies, geniul The Kinks

the_kinksPuțini mai știu azi ceva despre ei. Am constatat eu însumi, postând acum câteva zile pe FB ceva. Pe de-o parte e firesc fiindcă în viteza în care trăim, pentru mulți ceea ce s-a întâmplat mai devreme de ieri, hai sa nu exagerez, maxim cinci ani în urmă…reprezintă ceva antic, vechi. Old, ca sa fiu mai bine înțeleasă.

În 1963, în plină British Invasion care avea să revoluționeze muzica rock, apare trupa The Kinks. Muzica garage rock pe care o interpretează încântă ascultătorii. În 1964 trupa primește confirmarea publicului cucerit de “You Really Got Me”, un prim single. Succesul a fost atât de mare încât piesa cunoaște până azi nenumărate preluări și versiuni.
În același an urmează un alt mare succes: “All Day and All of the Night“, un al patrulea single, care a urcat până pe locul 2 in Marea Britanie și pe locul 7 în SUA. Urmează alte și alte succese de-a lungul unei lungi cariere care durează până în 1996 când trupa se destramă.03

The Kinks, care poate că a fost mai bună și mai inovativă ca trupă decât confrații The Beatles ori The Rolling Stones, a rămas într-un con de umbră însă, muzica lor nefiind atât de comercială. Deși, The Kinks au fost punk dinainte de a se naște oficial punk-ul. Și asta spune mult.
Trupa a fost numită drept una dintre cele mai influente formații rock care au existat vreodată, foarte mulți cântând piese compuse de Ray Davies, liderul incontestabil al trupei. Oasis, Blur ori Supergrass i-au menționat pe The Kinks ca reprezentând influențe majore pentru propria lor muzică.

Unii au recunoscut această influență, alții nu. În lumea muzicală e de notorietate faptul că The Doos au “împrumutat” începutul piesei lor „Hello, I love You” (1967) din hit-ul „All Day and All of the Night”(1964) al The Kinks. Ray Davies, compozitorul, nemulțumit oarecum, a refuzat totuși să se implice într-un scandal de plagiat.

Componența originală a trupei:
Ray Davies – lead singer/guitarist – voce, chitară
Dave Davies – chitară
Mick Avory – tobe
Peter Quaife – bass

ray-davies-olivier-awards-2015-press-room-01

Ray Davies – Câștigător al The Olivier Awards 2015

De ce The Beatles si nu The Kinks? E o întrebare care încă n-a primit răspunsul potrivit de-a lungul timpului însă, în anii ’60, interzicerea timp de 5 ani a trupei în America, e un fel de răspuns. Rivalitatea lor, ca trupe, a fost continuă, se știe. Însă nu se știe de ce The Beatles au fost și sunt considerați un fel de vaci sacre. Timpul a dovedit însă că lucrurile stau un pic diferit. Există un motiv pentru care în prezent, muzica The Kinks este utilizată atât de mult în reclame, în coloanele sonore de film și, mai ales, este reinterpretată de foarte mulți artiști actuali. Ray Davies pare să își câștige, în sfârșit, locul binemeritat și recunoașterea. Destul de târziu, dar mai bine mai târziu decât niciodată, geniul Kinks a fost descoperit. Re-descoperit.

Un compozitor extrem de talentat, o personalitate controversată cu o viață personală agitată, Ray Davies împlinește astăzi 71 de ani. La această vârstă arată ca un lord, poartă costume care îi vin impecabil și susține live spectacole absolut superbe.

Am avut marele privilegiu să îl ascult și să reușesc să și înregistrez câteva dintre piesele clasice pe care le-a interpretat împreună cu band-ul său pe scena Norwegian Wood Festival, pe 13 iunie, în Oslo. A fost concertul care a încheiat festivalul.

11 comments

  1. Trebuie să recunosc că numai în facultate am auzit în treacăt de ei! Dar am ascultat acum trei din piesele lor şi trebuie să recunosc cu mâna pe inimă că soundul îmi este foarte cunoscut!
    Felicitări pentru articol!

    1. Radu, iata ca am reusit sa recuperez minunatul tau comentariu. Sound-ul trupei iti este foarte cunoscut fiindca toate piesele de succes ale trupei au fost preluate si ras-preluate de catre nume mari, actuale, din muzica rock.
      Multumesc si eu, din inima, pentru apreciere.

        1. Daca ai timp, pentru sufletul tau, e chiar bine sa incerci sa ii asculti. Vei vedea, chiar merita. Vei avea surprize foarte placute, stiu sigur. 🙂

  2. Exceptional Elly
    imi plac povestile adevarate in care oamenii isi recastiga locurile meritate…
    stii pana sa auda lumea povesti lumea a ascultat ce s-a impus…
    Ma bucur inca o data ca ai avut onoarea de a l vedea la Oslo… si strainatatea are beneficiile si surprizele ei
    Te pup

    1. Anca, draga, daca povestea aceasta, atat de adevarata, ti-a placut, nu pot decat sa ma bucur. Tare mult.
      Da, Ray Davies e un fel de geniu muzical si n-am spus-o eu. Au spus-o altii cu mult inaintea mea. De acea am si postat niste imagini foarte sugestive in articol. Am facut si trimiteri importante la pagini diverse, pentru cine are timp. rabdare si curiozitate sa afle mai multe.
      Multumesc mult pentru comentariul frumos. Te pup si eu 🙂

  3. Mă bucur să aflu noutăți de la tine. Ești grozavă, ai avut un privilegiu și l-ai folosit minunat! 😉
    Cât despre The Beatles, să-mi sară fanii lor în cap, că nu m-au încântat niciodată în mod deosebit. E și o chestie de gust, știu.
    La mulți ani frumoși, Ray Davies! Și ție, Elly dragă, o săptămână cât mai reușită! 🙂

    1. 🙂 Mirela, nu mai e chiar o noutate, stii si tu, dar iti place sa ma alinti 🙂 De-o saptamana va dau cu lingurita bucatele de concert pe FB. :))
      Pai daca tot sunt aici, eu cred ca e bine sa si profit cumva. Cat de putin am posibilitatea. Nu sunt fan Beatles, n-am fost niciodata, mi s-a parut mereu ca muzica lor suna infantil… Si tot timpul m-am intrebat de ce ei… Am si aflat, cat de cat de ce, intre timp.
      Multumesc, Mirela. La fel sa ai!

  4. Cu trupele de muzicanti e ca si cu femeia frumoasa: degeaba e frumoasa daca nu-l are pe vino-ncoace.
    Nu sunt fan The Beatles (imi place The Doors) 🙂 dar, probabil, mesajul lor ajungea mai usor la public; erau implicati in actiuni sociale si in cantecele lor se regasesc multe “mesaje”. Apoi… orice ar zice criticii, publicul e cel care face cunoscuta o trupa… Faptul ca le-a fost interzisa intrarea in SUA poate fi o explicatie (care e motivul?).
    Desigur, valoarea este altceva decat succesul la public, insa nu ma pot pronunta pentru ca nu ma pricep (nici) la muzica si e bun exact ceea ce-mi place mie. “You Really Got Me” e faina…
    Faptul ca muzica lor e folosita acum in reclame si altele de gen poate insemna si faptul ca ii costa mai putin pe cei care cumpara dreptul de a o utiliza…
    Succese!

    P.S. Ma bucur sa aflu ca esti bine, ma bucur cand, din cand in cand, mai dai un semn pe ici-colo 🙂 chiar daca timpul liber este mai putin acum. Pupici!

    1. Diana, ce surpriza! 🙂
      Ei, nu e chiar asa. Cel putin in privinta acestei trupe. E mult de discutat pe marginea acestui subiect. Tocmai ca trupa asta, despre care am scris, a facut muzica mai potrivita pentru oameni, insa nu era atat de comerciala. Am si scris asta in postare. Mesajele subliminale sau nu, sunt mult mai prezente in muzica The Kinks, de aceea au si fost considerati periculosi. De aceea interzicerea aceea, nu din alt motiv. In fine, in text am adaugat tot felul de trimiteri unde trebuie. Stiu ca nu e timp, stiu ca nu are cum exista real interes pentru o trupa de acum peste 50 de ani, sunt perfect constienta de asta. Dar pentru cine doreste sa aprofundeze subiectul, am oferit suficiente piste 🙂
      Multumesc mult pentru comentariu. Si pentru urari. Am nevoie 🙂 Te pup si eu, draga mea!

  5. Eeeee, ce pot sa mai zic Ely draga ? Multumesc pentru (re)aduceri aminte. Ascult acum,cu frate-meu, un concert cu muzica lor si ne reamintim de “minunile” altor vremi si vremuri. Fain de tot!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s