Plimbarea

1-maci_in_campul_cu_grau

Mai privi o dată afara, pe fereastra camerei. De-acolo, de la etajul doi al cochetului apartament pe care îl împărțea cu alți doi, vremea părea altfel azi. Gândise că n-au să se mai oprească ploile. Cu siguranță asta era cea mai capricioasă primavară din cele patru pe care deja le trăise în marele oraș. Deși…mai fuseseră dimineți promițătoare și acum câteva zile, chiar și ieri.
Adevărul e că nu știai niciodată ce va fi peste câteva ore. Dacă nu umblai cu mașina, umbrela era un must have.

Își zâmbi în oglinda mare, privindu-se… “Hmm…” Primele fire argintii se ițeau pe lângă urechi. “Nu-i nimic”, își zise, autoliniștindu-se. „Bărbații sunt mai atrăgători grizonați”. Autoflatarea funcționează întotdeauna, știa. Iar până la acea zi încă mai era. Și din nou își zâmbi, apăsându-și cu mâna stângă șuvița extrem de rebelă din creștet. A mia oară. Nu stătea cu niciun chip, orice i-ar fi făcut. Până la urmă era OK, îi dădea un aer tineresc. Nu că s-a fi simțit bătrân la treizeci și șapte…

Era singur azi. Colocatarii erau plecați pe aiurea. Juan acasă, in Spania, iar Carmen pe la iubitul ei. Noul iubit. Renunță să se mai gândească al câtelea în doar doi ani. Oricum nu era treaba lui. Chiar prefera să nu-i audă glasul cam pițigăiat.

Peste încă vreo două ore soarele arunca ocheade și mai ademenitoare, vrând parcă să-și ia revanșa pentru abandonul ce păruse a nu mai avea sfârșit. Trebuia să folosească vremea asta minunată.
După o îndelungată dichiseală, se hotărî. O plimbare de sâmbătă n-avea cum să-i strice. Fără mașină, dar nu fără umbrela. Coborî. Nu era singurul momit de vremea splendidă. Micile baruri de pe Thomas Heftyes gate erau aproape pline și încă era devreme. În micuța și cocheta plass de pe Thomas Heftyes, oameni, pe bănci, la soare. Majoritatea făcându-și de lucru cu smartphone-urile.

Mergea observând avid totul în jur, aproape fără a vedea pe unde calcă. Azi avea un chef nebun să ajungă în centru, așa, pedestru. Nici nu-și mai amintea de când nu se mai întâmplase. Nu prea avea timp, de fapt. Ca antreprenor în construcții, timpul cu adevărat liber e limitat.

Se apropia de Vika Terassen. Îi plăcea locul ăsta. Mai bine-zis îi plăcuse. Demolau partea de parter unde era zona de shopping cea mai de fițe a orașului. Remodelau zona. Era curios să vadă cum…
Slottsparken, și el full de oameni. La plimbare cu toții. Intră să-l traverseze. Trei copii, asistați din umbră de părinți, se jucau pe lângă garda care suporta cu stoicism totul. Fără să se clintească. Îi veni să râdă. Nu credea că ar fi putut să facă treaba asta. Never-ever.

În jos, spre Karl Johans gate, și mai mulți oameni.
Deodată…ceva abia zărit, aproape de ieșirea din curtea Palatului Regal, îi trezi toate simțurile. Ceva ce-l făcu să se simtă exact ca-n câmpia întinsă cât vedeai cu ochii unde copilărise. Roșii ca focul, săltau delicat deodată cu posesoarea unei bluze subțiri, albe, cu mâneci lungi. Să fi fost maci?!? Nu-și dădea încă seama cum nu realiză nici că mărise mult pasul.

Începea să se apropie de femeia nu foarte înaltă dar zveltă, cu spice grele de grâu aurit atârnându-i mult peste umeri. Dacă…? Și mintea începu să-i lucreze febril. Daca….? O fi…n-o fi? Încă îl mai despărțea o distanță mare de femeia pe care spera s-o și vadă, nu știa exact de ce. O bănuia frumoasă…

2-pictura mihai ungureanu-840x625

Una dintre “Mandrele” lui Mihai Ungureanu, un tanar pictor din Republica Moldova

Femeia coborî pe Karl Johans gate. Îi era teamă să n-o piardă prin mulțime. Abia aproape de Jernbanetorget, urmând-o discret, ca hipnotizat, se lămuri, apropiindu-se mult de ea, că purta o ie românească, din cea mai fină pânză topită. Pe mâneci cu râuri de flori roșii ca focul care-i puneau pe jar inima. Și imaginația. O fi româncă? N-o fi? Curiozitatea atinsese punctul culminant.

Româncă sau nu, ia îi venea de minune împreună cu blue jeans-ii prespălați și evazați. Poșeta supradimensionată, boho style, cu zeci de aplicații multicolore, întregea personajul din fața lui. Era tot mai aproape de ea. Dacă făcea un efort minim, ar fi ajuns să o bată pe umăr. Nu se făcea dar parcă ar fi vrut… Curiozitatea nu-i dădea pace.

Posesoarea iei se îndrepta clar către Oslo City. El nu plecase cu gândul să viziteze mall-ul dar urmându-și ținta, intră. Poate că simțind ceva, pe holul larg, prin mulțime, femeia aruncă o privire fugară peste umăr. Privire de căprioară hăituită. N–avu timp să observe mare lucru mai ales că se feri puțin, încetinind. Nu voia să dea de bănuit. Zâmbi gândului anterior. Da, părea drăguță. Și destul de tânără… Femeia știa ce vrea. Intră la Kicks. Un fel de rai feminin, cunoștea, fiindcă mai trecuse cândva pe lângă și doar femei erau înăuntru. Cu câteva excepții.

3-IMG_3341-oslo city

Să intre și el…să nu intre? Nu rezistă și intră. O văzu umblând cu niște testere de parfumuri. Mda…aici chiar era raiul. Miresmele erau…wow! Dar n-avea timp de asta. Acum o putea vedea mai bine. Avea un profil frumos, cu buze cărnoase, bine conturate. Fardată puțin, minimalist ar fi spus, la câtă expertiză în domeniu avea. Și…nu prea avea. Fosta nevastă, fată crescută la țară ca și el, de abia avea habar de industria cosmetica.

Femeia discută în engleză cu vânzătoarele. O engleză cu accent, poate românesc… Deci nu era norvegiancă. Și, probabil, nici limba n-o știa. Deci nu era de mult timp aici. Ori poate doar turista… Prin cap îi traversau mii de gînduri. Încercă să-și facă de lucru cu un tester…apoi abandonă fiindcă i se păru că una dintre vânzătoare îl consideră client. O urmărea cu colțul ochiului. Trebuia s-o abordeze dar nu prea știa de unde s-o apuce…

O privea cum insista asupra unui Just Cavalli… Apoi cum lăsă deoparte flaconul, an4-IMG_7919-just cavallializând și adulmecând cu interes un alt parfum. Curios din fire, dar poate și să-i afle gusturile, apucă și el flaconul părăsit. Arăta ca o mică bijuterie, una roz-aurie. Îi plăcu aspectul iar mirosul bogat, elegant, misterios și exotic, îl cam zăpăci.

O ghicea pe femeia din spatele parfumului. Delicată dar puternică, hotărâtă și foarte-foarte feminină. De neratat încercarea de-a o aborda cumva.

Decizia fusese luată deja de când intrase acolo, acum conștientiza doar.
Se depărtă puțin căci ea reveni la flaconul ce purta pe capac ceva ca o piele de șarpe. Gândul îl duse la Eva și la păcatul originar. Văzu cu coada ochiului cum îl achită. Cu cash.

Ieși. Știa că foarte curând va ieși și ea. Trebuia s-o oprească cumva, s-o întrebe. Avea un presentiment bun.
Și nu se înșela. Decât foarte puțin…

Această poveste parfumată a fost posibilă datorită Clubului Condeielor Parfumate, găzduit cu grație de Mirela, iar tema numită Parfumul iei îi aparține lui  Silving.
Au mai scris:  Matilda, Silving, Nina, VavalyAlina Panaite
Advertisements

24 comments

  1. hallo
    🙂 poveste desprinsa parca din realitate, alta realitate decat cea romaneasca.pe mine ma duce cu gandul ca ar putea exista o asemenea coincidenta de a te intalni pe taramuri straine sau hai sa mergem mai departe si sa credem ca doar e o alta parte de existenta trecuta transpusa la Oslo
    imi pare si mai adevarata pentru ca personajul nu o abordeaza, o urmareste dar nu indrazneste sa o acosteze. dar daca e sa o luam cu pacatul originar :)) hehe
    iar cavalli e doar cavalli

    1. Draga Anca, ma bucur nespus ca ai ajuns atat de repede sa citesti povestea. Ca orice poveste pe care am scris-o, e rupta din realitate. Cat insa e real si cat nu din ea…ramane un mister pe care nu-l dezvalui 😉
      O duminica frumoasa sa ai in continuare!

  2. Ce dor imi e de parfumul acesta. Aproape “acesta”. Folosesc Cavalli Her, il comandam de pe Amazon. Orice parfum as avea pe raft, la cateva luni fara Cavalli, intru in sevraj 🙂
    Superba povestea.

    1. Si mie imi place Just Cavalli. Mai am destul de putin din flacon. Ar trebui sa imi cumpar altul 🙂 Normal ca poza e a flaconului meu pe duca :))
      Pe cel pentru domni inca nu l-am incercat. Dar daca iti place presupun ca e la fel de placut. Stii ca imi plac parfumurile cu tenta masculina, am mai spus-o pe aici, pe bloguri.
      Chiar si asta de dama are ceva usor masculin. 😉

  3. N-are rost să-ți mai spun cât de dor mi-a fost de poveștile scrise de tine, deoarece am povestit recent. Și chiar mi-a fost, poate pentru că misterul iei cu maci cusuți pe materialul transparent incită, sau poate pentru că fata blondă, care putea fi de aceeași vârstă cu domnul grizonat …sau nu, rămâne misterioasă, ori poate pentru că întâmplarea se petrece în Oslo, acolo unde ești tu acum, sau poate pentru că e posibil ca frumoasa înveșmântată în ie românească să fie o persoană cunoscută. Și sigur pentru că povestea ta conține parfum de calitate. Nu doar magicul Cavalli, ci mireasma abia simțită a macilor, sau aroma spicelor pârguite în toiul verii, cu care e comparat părul fetei, toate învăluite în parfumul unei noi iubiri ce se întrezărește printre rânduri. Și cât de acasă e parfumul ”ce-l făcu să se simtă exact ca-n câmpia întinsă cât vedeai cu ochii unde copilărise”, fiind mireasma verdelui ierbii de acasă, ce nu are asemănare. Ai cuprins atât de multe sentimente, simboluri, miresme pe firul unei, hai să-i spun, urmăriri romantice! 😉
    Mi-a plăcut mult să citesc, Elly dragă! Să ai o săptămână plină de frumusețe și voie bună! 🙂

    1. Mirela, din fericire povestea era “pe teava”, ca sa zic asa. Deci mi-a fost mai usor sa o scriu si sa fiu prezenta la intalnirea noastra virtuala.
      Ma bucur ca ti-a placut, ma bucur mult ca a iscat o multime de curiozitati. Ca de obicei, voi lasa lucrurile exact asa. E pacat sa se imprastie doza de mister. 🙂
      Multumesc foarte mult!

  4. Tre’ sa fi fost romanca sau ceva pe aici, ca eu nu-mi amintesc sa fi simtit asa de des parfum in jurul meu, la scandinave :D. Asta nu inseamna ca miros urat, desigur, ci doar ca au mirosul natural,curat. Nici eu nu mai folosesc parfum decat extrem de rar,cine stie cu ce ocazie, altfel mi-ajunge deo-roll-ul bio.Si parca nici nu se potriveste parfumul cu aerul asta curat de aici, parerea mea.
    Interesanta poveste, ii trebuie continuare 🙂
    Foarte mult imi place pictura!
    Zi frumoasa, Elly!

    1. Parfumul e preferat de cei din țările cu oameni mai pasionali, mai temperamentali, mai cu vino încoace: francezi, italieni, spanioli. Ei l-au creat. 😉 Nici n-am auzit de vreun parfum norvegian ori suedez… Și dacă ție ți-a plăcut cândva să te parfumezi, sfatul meu este să nu renunți, păstrează-ți, discret, stilul pe care-l aveai atunci când s-a îndrăgostit wikingul de tine. Pupic! 😛

      1. Mirela, nu prea mai suport parfumul, daca folosesc e doar din ala cumparat din magazinele cu produse naturale.De vreo decada nu mai folosesc decat produse bio, inclusiv produse de curatenie, de preferat fara miros, etc… si orice miros puternic si mai chimic nu-l mai agreez. Acum miros mai degraba a trandafiri, miere, etc. ,din chestii mai naturale :). Si chiar nu merge parfumul aici, pana si mama, care era mare fan parfumuri,avea colectie intreaga (acum nici ea nu prea le mai suporta), cand vine la mine zice ca aici nu merge parfumul cu aerul asta curat si tare.
        Insa am o colectie de deo-roll-uri de la Dr Organic sau altele de genul, le schimb dupa chef.
        Nici vikingul nu mai foloseste decat deo-roll, si fara sa ne fi vorbit unul cu altul (uite,acu imi dau seama), si totusi miroase bine de fiecare data (chiar aseara ce-i ziceam) 🙂
        o sa-mi iau un parfum in vacanta in Ro.,acolo chiar ai nevoie cateodata, macar sa nu-i mirosi pe altii asudati, trebe ceva tare sa contracareze :))
        Te pup si eu 🙂

        1. Ioi, înseamnă că noi, clujenii, stăm bine, cunoscuții (de prieteni nici nu povestesc!) nu-mi oferă astfel de surprize neplăcute, dimpotrivă, toți miros și se îmbracă bine și extrem de curat! 😉
          Faptul că nu mai suporți parfumul e cu totul altceva. Și noi folosim produse bio spa: săruri de baie, geluri și lapte de duș, deodorante și creme fără parfum sau cu parfum exclusiv natural, din ingrediente bio. Dar parfumul…Aici suntem foarte pretențioși, ne procurăm parfum de calitate, 50% ingrediente naturale cel puțin. Ne definește într-o bună măsură. Ziceai că miroși a trandafiri și miere, uite, chiar am găsit așa ceva 100% natural la L’Occitane en Provence! 😉
          P.S. E cazul să-i cer scuze lui Elly, cred că i-am monoplizat spațiul de răspuns! 🙂

          1. Mirela, nu ma refer la cunoscuti ci la oamenii de pe strada :D. Elly, scuza-ne ca ti-am ocupat spatiul aici, poti sa ne si stergi comentariile, acu ca ne-am conversat suficient la tine :D.

            1. :)))))
              Irina, un blog trăiește și datorită comentariilor, iar aici sunt multe, devin invidioasă. 😛 Și-apoi dacă ne-am abătut un pic de la subiect, ne poate șterge (sau scuza) Elly! 😀 🙂

        2. Irina, nu stiu ce sa zic. Am incercat si eu chestii de-astea bio. Dar nu-s pentru mine. Eu ador parfumurile adevarate. Nici sa indulcesc ceaiul cu miere nu pot. Asa, ca sa-ti faci o idee. 🙂

      2. Mirela, s-ar putea sa ai dreptate. De fapt sigur ai. 🙂 Poate ca au si ei parfumurile lor, nu sunt la curent, insa magazinele gem de parfumuri, si din cele foarte bune. Deci cineva le cumpara. Ca doar nu or fi toate pentru turisti 🙂

    2. In lumea in care ma invart eu aici, in Oslo, femeile norvegiene se cam parfumeaza si cu parfumuri bune. Ma refer, in principal, la colegele de la firma.
      Cum spuneam si mai sus Mirelei, prefer sa pastrez misterul. Nu fac continuari la povestile mele, desi unele au. 😉
      Pictura/picturile le-am descoperit pe niste site-uri din Moldova (Basarabia). Sunt ale unui tanar pictor, Mihai Ungureanu. Aici sunt un interviu cu el si o multime de tablouri: http://madein.md/news/interviuri/mihai-ungureanu-si-picturile-sale-mandre si aici un alt articol http://klumea.eu/2015/povestea-mandrelor-lui-mihu-de-la-ia-mania-incoace/
      Multumesc, Irina! La fel iti doresc 🙂

  5. N-am stiut de “Mandrele” lui Mihai Ungureanu… si da, ca intotdeauna, finalul povestilor tale ramin undeva la granita deschisa a imaginar(t)ului … 😀 Frumos de altfel !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s