Printre amintiri și cuvinte

Casa NorwayCasă din Oslo, din cartierul în care lucrez și locuiesc. La început de lună aprilie…vegetația de abia se trezește aici.

În cameră miroase a grapefruit. Dar și a liliac roșiatic proaspăt înflorit. Două parfumuri care se luptă pentru întâietate. Și care-mi plac. Știu că miroase și a parchet și mobilier nou, a zugraveală la fel dar nu le simt decât când intru pentru că nasul se obișnuiește cu ele destul de repede.

Parcă mă văd și acum în prima noapte aici, când am sosit și camera m-a întâmpinat, dezolant de goală. Doar patul și un pachet mare de la IKEA (cu așternuturi și pernă) tronau în ea. Nu mi-a păsat însă. Îmi era atât de somn că doar am făcut patul și m-am aruncat în el ca-n valuri. Nu știu să înot însă așa îmi imaginez că ar putea fi.

A doua zi m-am mai “îmbogățit” cu o cutie de carton, suficient de mare sa o fac un fel de dulăpior ambulant. În “zestre” am mai adăugat și o găleată de plastic, probabil de vopsea lavabilă. Pervazurile celor două ferestre au fost perfecte pentru a-mi așeza toate mărunțișurile. Caloriferul a jucat și el un rol important. Dulapul, cu trei canaturi, mult prea încăpător pentru ceea ce am adus de acasă, a apărut, ca printr-o minune, abia după 6 zile…

Internetul s-a lăsat cel mai greu. Abia ziua următoare a sosit și el…deci după o săptămână.

Da, casa în care locuiesc e nouă. Sau ca și nouă, pentru că este complet renovată. Și încă se lucrează intens la ea, echipa de meseriași locuind sub același acoperiș. Ora șapte a dimineților mele norvegiene este asezonată aproape zilnic cu “alarme” de…flex-uri, drujbe, bormașini și alte făcătoare de zgomot nu tocmai plăcut urechilor somnoroase.

Printre amintiri și cuvinte mă chinui să curăț grapefruit-ul despre care scriu la început. Încă n-am reușit. Oricât ar părea de ciudat, o masă adevărată n-am nici acum. În schimb am o comodă nou-nouță, care stă în cutia ei, nedesfăcută din lipsă de timp. A venit și ea la vreo cincisprezece zile și ar trebui montată. Poate, cândva…

Trebuie să spun că toate aceste chestiuni care s-ar putea numi neajunsuri, în momentul când ești în afară, devin complet secundare. După o zi plină, alții ar spune chiar prea plină, nu-ți trebuie decât patul.

Încerc să nu pierd complet legătura cu lumea. Cea de acasă. E însă dificil. Abia acum am înțeles de ce și cum cei plecați în afară se cam rup de tot și toate. De fapt nu se poate altfel căci aici cu totul altele sunt prioritățile. Nu-i timp de mai nimic. Cei în situația mea nu au, concluzie la care am ajuns personal. Nu aveam idee cum este, doar îmi imaginam. Acum știu.

Advertisements

11 comments

  1. La inceput e mai greu, apoi incepi sa te obisnuiesti, dar niciodata nu te obisnuiesti pana la capat. Cel putin in cazul meu. Eu mereu ma vreau acasa, dar inca nu indraznesc sa las comoditatea vietii de aici. Poate intr-o zi. Poate.
    Si eu stiu cum e sa miroase a proaspat zugravit. In Anglia, daca te muti intr-o noua casa, cei care dau casa in chirie sunt obligati sa zugraveasca inainte de a ti-o da in folosinta.
    Ma intreb doar, nu ti-e dor de Snow?

  2. Orice început are suisuri si coborasuri asa ca……. bine ai venit “în nord”!
    Spui ca nu vrei sa pierzi legatura, stii cum era in anii 90….. numai telefonic si stii cat costa pe minut? Cat comoda ta…. :))))

    pupici!♥

  3. Ah, e groaznic să fii trezită în halul ăsta. La noi trebuie să păstrezi liniştea până la ora 9. Dar tu locuieşti pe şantier, după câte înţeleg. Şi ce faci acolo, care-i munca ta? Clădirea arată bine. Spui că ai canera ta, deci eşti singură în ea şi ţi-o poţi aranja cum şi când doreşti, ceea ce foarte bine. Bănuiesc că există baie şi bucătărie comune. Ce facilităţi mai ai? Probabil că tu trebuie să-ţi plăteşti masa, dar nu şi chiria. Câte persoane mai sunt în situaţia ta? Of, sunt multe întrebări, tu n-ai timp să scrii, poftă, nici atât, aşa că vom afla toate astea în vreo 6 luni, dacă nu mai bine…
    Mie mi s-a făcut dor şi de Snow. Sunt sigur că şi ţie. Chiar, dacă vrei, poţi avea un animal de casă?
    Sper să-ţi placă jobul şi să câştigi bine.

  4. Sper ca totul să fie bine și să nu fi obligată să stai mai mult decât e necesar. Știu că ți-e dor de casă, părinți, de Snow, dragul de el! Te îmbrățișez! 🙂

  5. Buna, buna
    ce ma bucur ca ne scrii din nou.. ne-ai si transmis ce si cum se intampla acolo… cam asa este in locuri straine….
    numai bine! de aici din tara. mai asteptam vesti

  6. Cum au scris si ceilalti mai sus, e mai greu la inceput pana iti formezi o rutina, un ritm al tau, pana te acomodezi cat de cat cu noul mediu. Unii se acomodeaza mai grei, altii mai usor, unii deloc, tine de fiecare. Legatura cu cei de acasa nu i greu de pastrat in ziua de azi- internet, telefoane, skipe…desi inevitabil cu multi legatura se cam ” subtiaza”…

  7. Din nou trag aer în piept şi aştept să primesc orice semn în plus de la tine. Cât mă bucur acum că eşti omul detaliilor.Din punctul meu de vedere, chiar dacă vin episodic, mă încântă faptul că aduni orice senzaţie şi fapt nou. Cred că după ce atac arhiva, iau drumul linkurilor puse de tine in articole, să fiu sigură că nu sar nimic. Baftă!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s